înaurire

ÎNAURÍ, înauresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A auri. [Pr.: -na-u-. – Var.: (reg.) înaurá vb. I] – În + aur.

înaurí vb. (sil. -u-; mf. în-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înaurésc, imperf. 3 sg. înaureá; conj. prez. 3 sg. și pl. înaureáscă

ÎNAURÍ vb. v. auri.