înapoia

ÎNAPÓIA¹ prep. (Construit cu gen.) În urma, îndărătul cuiva sau a ceva. – Din înapoi.

ÎNAPOIÁ², înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi; a restitui. ♦ Refl. A reveni, a se întoarce la locul de unde a plecat. 2. Refl. și intranz. Fig. (Înv.) A fi în declin, a regresa; a decădea. [Var.: (reg.) napoiá vb. I] – Din înapoi.

înapóia prep. (sil. mf. în-)

înapoiá vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. înapoiéz, 3 sg. și pl. înapoiáză, 1 pl. înapoiém; conj. prez. 3 sg. și pl. înapoiéze; ger. înapoínd

ÎNAPÓIA prep. dinapoia, dindărătul, după, îndărătul. (~ casei se află...)

ÎNAPOIÁ vb. 1. v. restitui. 2. v. rambursa. 3. a reda, a restitui, (rar) a retrimite, (pop.) a întoarce, (înv.) a remite. (A ~ cuiva bunurile luate.) 4. v. întoarce.

ÎNAPOIÁ vb. v. decădea, regresa.

A se înapoia ≠ a propăși, a progres

ÎNAPÓIA prep. (urmat de un substantiv în genitiv sau de un substitut al acestuia, exprimă un raport spațial, concretizând locul dindărătul cuiva sau a ceva) În urma; în spatele (cuiva sau a ceva); îndărătul; dinapoia. Înapoia casei. /Din înapoi

A ÎNAPOIÁ ~iéz tranz. (obiecte, sume de bani împrumutate etc.) A da înapoi; a întoarce; a restitui; a înturna. ~ cuiva bunurile luate. /Din înapoi

A SE ÎNAPOIÁ mă ~iéz intranz. 1) A veni înapoi (de unde a plecat); a se întoarce; a se înturna. 2) înv. (despre persoane, popoare, țări) A da înapoi (din punct de vedere al dezvoltării intelectuale, politice, economice, culturale). [Sil. în-a-po-ia] /Din înapoi

înapoià v. 1. a da înapoi, a restitui; 2. a rămânea înapoi, a întârzia; 3. refl. a veni înapoi, a se întoarce.

înapoĭéz v. tr. (d. înapoĭ). Restituĭ, daŭ înapoĭ ceĭa ce am luat. Rar. Scobor din rang. – Ca v. refl. cu înț. de „mă întorn” e un neol. de răŭ gust!