împăturire

ÎMPĂTURÁRE s. f. v. împăturire.

ÎMPĂTURÍRE, împăturiri, s. f. Acțiunea de a împături. [Var.: împăturáre s. f.] – V. împături.

ÎMPĂTURÁRE s. f. v. împăturire.

ÎMPĂTURÍRE, împăturiri, s. f. Acțiunea de a împături. [Var.: împăturáre s. f.] – V. împături.

ÎMPĂTURÁRE s. f. v. împăturire.

ÎMPĂTURÍRE, împăturiri, s. f. (Și în forma împăturare) Acțiunea de a împături. – Variantă: împăturáre s. f.

!împăturíre s. f., g.-d. art. împăturírii; pl. împăturíri

împăturíre/împăturáre s. f., g.-d. art. împăturírii/împăturării; pl. împăturíri/împăturări

ÎMPĂTURÍRE s. îndoire, pliere, strângere, strâns, (rar) pliaj, (pop.) păturire. (~ unei scrisori.)

ÎMPĂTURIRE s. îndoire, pliere, strîngere, strîns, (rar) pliaj, (pop.) păturire. (~ unei scrisori.)