împătimire

9 definiții pentru împătimire

ÎMPĂTIMÍRE s. f. (Rar) Iubire, pasiune adâncă. – V. împătimi.

ÎMPĂTIMÍRE s. f. (Rar) Iubire, pasiune adâncă. – V. împătimi.

ÎMPĂTIMÍRE, împătimiri, s. f. (Rar) Pasiune, patimă. Cînd sărut cu-mpătimire ai tăi albi și netezi umeri. EMINESCU, O. I 82.

împătimíre (rar) s. f., g.-d. art. împătimírii

împătimíre s. f., g.-d. art. împătimírii; pl. împătimíri

ÎMPĂTIMÍRE s. v. pasiune, patimă.

împătimire f. patima, pasiune ardentă: sărut cu împătimire ăa tai albi și netezi umeri EM.

*împătimíre f. (cuv. fabricat). Lit. Patimă, pasiune.

împătimire s. v. PASIUNE. PATIMĂ.