împuținat

ÎMPUȚINÁT, -Ă, împuținați, -te, adj. Care a scăzut ca număr sau ca mărime, care s-a micșorat. ♦ Care a scăzut ca intensitate; care este diminuat; slăbit. – V. împuțina.

ÎMPUȚINÁT, -Ă, împuținați, -te, adj. Care a scăzut ca număr sau ca mărime, care s-a micșorat. ♦ Care a scăzut ca intensitate; care este diminuat; slăbit. – V. împuțina.

ÎMPUȚINÁT, -Ă, împuținați, -te, adj. Care a devenit (ori a fost) redus, scăzut (ca număr sau mărime); micșorat, descrescut, diminuat, slăbit. Anculia părea împuținat, scăzut la trup, fața-i era pămîntie. DUMITRIU, V. L. 78. Îți vorbește un moșneag cu puterile împuținate, care a prins rădăcină și mușchi. C. PETRESCU, R. DR. 159. O văzu mai împuținată la trup, mai îmbătrînită. id. C. V. 233.

ÎMPUȚINÁT adj. v. redus.

ÎMPUȚINAT adj. micșorat, redus, scăzut. (Numărul lor e acum mult ~.)