îmburdare

îmburdá vb., ind. prez. 3 sg. îmbúrdă

ÎMBURDÁ vb. v. cădea, dărâma, întoarce, nărui, pica, prăbuși, prăvăli, răsturna, surpa.

ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Tranz. (Trans.) A răsturna, a întoarce, a da peste cap, a răvăși, a răscoli. (din zburda cu pref. în- sau din lat. *imburdāre < burdus = catâr)