îmbolnăvit

ÎMBOLNĂVÍ, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi.

îmbolnăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbolnăveáscă

ÎMBOLNĂVÍ vb. (MED.) (înv. și pop.) a (se) războli, (pop.) a (se) bolnăvi, (Transilv. și Ban.) a (se) beteji.

A (se) îmbolnăvi ≠ a (se) însănătoși

A ÎMBOLNĂVÍ ~ésc tranz. A face să se îmbolnăvească. /în + bolnav

A SE ÎMBOLNĂVÍ mă ~ésc intranz. A deveni bolnav; a pierde din capacitatea normală de funcționare a organismului (în urma acțiunii unor factori dăunători sănătății). ~ de grijă. /în + bolnav