îmblânzit

ÎMBLÂNZÍT, -Ă, îmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui; domesticit. – V. îmblânzi.

ÎMBLÂNZÍT, -Ă, îmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui; domesticit. – V. îmblânzi.

ÎMBLÎNZÍT, -Ă, îmblînziți, -te, adj. (Despre animale sălbatice) Făcut să-și piardă sălbăticia, să se obișnuiască cu omul și să se supună (într-o oarecare măsură) voinței lui; domesticit. ♦ (Rar) Blînd. Și prin tufele de mături ce cresc verzi, adînce, dese, Păsări îmblînzite-n cuiburi distind penele alese. EMINESCU, O. I 43. ♦ (Despre oameni, despre caracterul sau manifestările lor) Făcut sau devenit (mai) blînd; domolit, liniștit, potolit. Fusese străin, ș-acuma deodată privea cu ochii îmblînziți la uncheșul Mihu. SADOVEANU, O. VII 101.

ÎMBLÂNZÍT adj. 1. v. domesticit. 2. v. calmat.

ÎMBLÎNZIT adj. 1. domesticit, (înv.) dumesnicit. (Animal sălbatic ~.) 2. calmat, domolit, îmbunat, împăcat, liniștit, potolit. (Om ~ după o enervare.)