zăngănire

ZĂNGĂNÍRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingăníre, zingheníre, zângăníre s. f.] – V. zăngăni.

ZÂNGĂNÍRE s. f. v. zăngănire.

ZINGĂNÍRE s. f. v. zăngănire.

ZINGHENÍRE s. f. v. zăngănire.

ZĂNGĂNÍRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingăníre, zingheníre, zângăníre s. f.] – V. zăngăni.

ZÂNGĂNÍRE s. f. v. zăngănire.

ZINGĂNÍRE s. f. v. zăngănire.

ZINGHENÍRE s. f. v. zăngănire.

ZĂNGANÍRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zornăit, zăngănit. Pe drum se-nșiră-o oaste; e oastea proletară. Nici zăngăniri de arme, nici sarbădă fanfară... Ci ochii veseli cată: că-n albe slove-i scris, Pe flamurile roșii, lumina unui vis. PĂUN-PINCIO, P. 93. – Variante: zîngăníre, zingăníre (la TDRG), zingheníre (ALECSANDRI, P. II 16) s. f.

ZINGĂNÍRE s. f. v. zăngănire.

ZINGHENÍRE s. f. v. zăngănire.

ZÎNGĂNÍRE s. f. v. zăngănire.

ZĂNGĂNÍRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingăníre, zângăníre, zingheníre s. f.]

ZÂNGĂNÍRE s. f. v. zăngănire.

ZINGĂNÍRE s. f. v. zăngănire.

ZINGHENÍRE s. f. v. zăngănire.

zăngăníre s. f., g.-d. art. zăngănírii; pl. zăngăníri

zăngăníre s. f., g.-d. art. zăngănírii; pl. zăngăníri

ZĂNGĂNÍRE s. 1. v. zăngănit. 2. v. zornăit.

ZĂNGĂNIRE s. 1. zăngăneală, zăngănit, zăngănitură, (reg.) zăngăt. (~ de arme.) 2. zăngăneală, zăngănit, zăngănitură, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zornet, (reg.) zurai. (~ de lanțuri.)