zăloagă

ZĂLOÁGĂ, zăloage, s. f. (Înv. și pop.) 1. Fâșie de hârtie, de pânză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte. 2. Capitol dintr-o carte. – Din rus. zaloga.

ZĂLOÁGĂ, zăloage, s. f. (Reg.) 1. Fâșie de hârtie, de pânză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte. 2. Capitol dintr-o carte. – Din rus. zaloga.

ZĂLOÁGĂ, zăloage, s. f. 1. Fîșie de hîrtie, de pînză, de piele etc., care se introduce între paginile unei cărți, pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte. O mulțime de zăloage chibzuite de hîrtie arătau locuri de interes, CĂLINESCU, E. O. I 64. Am văzut deodată galbenii d-tale trandafiri!... tot ce-am mai putut să fac a fost să așez acele flori, zăloagă, in cartea sfintă. GALACTION, O. I 349. Ca să facă, pesemne, un pic de haz, schimbă pe furiș zăloaga de la octoihul mare, trecînd-o peste citeva foi mai nainte. STĂNOIU, C. I. 199. 2. Parte dintr-o carte; capitol. Deschide cu mare evlavie sfînta carte la zăloaga a treia. HOGAȘ, H. 52.

ZĂLOÁGĂ, zăloage, s. f. (Reg.) 1. Fâșie de hârtie, de pânză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți; semn de carte. 2. Capitol dintr-o carte. – Rus zaloga.

zăloágă (semn de carte, capitol) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăloágei; pl. zăloáge

zăloágă (semn de carte, capitol) s. f., g.-d. art. zăloágei; pl. zăloáge

zăloágă (semn de carte, capitol) s. f., g.-d. art. zăloágei; pl. zăloáge

ZĂLOÁGĂ s. v. capitol, semn.

ZĂLOÁGĂ ~ge n. înv. Indicator (de diferite forme), de obicei din hârtie, care se punea într-o carte (pentru a găsi ușor pagina unde s-a oprit cu cititul sau locurile ce prezintă interes); semn de carte. /<sl. zaloga

zăloágă f., pl. e (vsl. zaloga, zălog, adică „pus undeva”. V. năloagă). Est. Panglică pusă ca semn într’o carte.

zăloagă s. v. CAPITOL. SEMN.