zbenguit

ZBENGUÍT1 s. n. Zbenguială; zburdălnicie, hărțuială, hârjoneală. – V. zbengui.

ZBENGUÍT1 s. n. Zbenguială; zburdălnicie, hărțuială, hârjoneală. – V. zbengui.

ZBENGUÍT1 s. n. Zbenguială. În casă, și să fi vrut să citești, nu puteai: te împiedecau copiii mai mici cu zbenguitul lor. PAS, Z. I 254.

ZBENGUÍT1 s. n. Zbenguială. – V. zbengui.

zbenguít s. n.

zbenguít s. n.

ZBENGUÍT s. v. joacă.

ZBENGUIT s. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbînțuială, zbînțuire, zbînțuit, zbînțuitură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbînț, zburdă. (N-a fost decît un ~ de copii.)