vărsător

VĂRSĂTÓR¹, (1) vărsători, s. m. 1. (Învechit) Turnător de obiecte (în metal, în ceară etc.). Un vărsător de ceară... A nimerit odată un chip desăvîrșit. NEGRUZZI, S. II 292. 2. (În forma articulată) Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găsește între capricorn și constelația peștilor. În tavan, zodiacul a fost zugrăvit cie un meșter stîngaci după un almanah oarecare... fecioara și vărsătorul. C. PETRESCU, C. V. 258.

VĂRSĂTÓR s. v. turnător.

VĂRSĂTÓR² ~i m. 1) înv. Muncitor specializat în operații de vărsare a metalelor. 2) la sing. art. Constelație din emisfera australă. ◊ Zodia ~ului unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. /v. a (se) vărsa

vărsător s. v. TURNĂTOR.