viza

VIZÁ¹, vizez, vb. I. Tranz. A aplica o viză pe un act oficial, pentru a-i da valabilitate. – Din fr. viser.

VIZÁ¹, vizez, vb. I. Tranz. A aplica o viză pe un act oficial, pentru a-i da valabilitate. – Din fr. viser.

VIZÁ¹, vizez, vb. I. Tranz. A aplica o viză pe un act oficial, pentru a-l face valabil. ◊ Tranz. fact. Căutarăm să coborîm la Orșova și să vizăm pașapoartele noastre. BOLINTINEANU, O. 268. ◊ Refl. pas. O ferestruie mică... pe unde se cumpără și se vizează biletele. SEBASTIAN, T. 188.

vizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vizeáză

vizá (a aplica o viză, a dirija, a ținti) vb., ind. prez. 1 sg. vizéz, 3 sg. și pl. vizeáză

VIZÁ¹ vb. I. tr. A pune o viză (pe un pașaport, pe un permis etc.). [< fr. viser].

VIZÁ vb. tr. 1. a pune o viză (pe un pașaport, pe un permis etc.). 2. a prinde în câmpul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 3. (fig.) a avea în vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmări. (< fr. viser)

A VIZÁ¹ ~éz tranz. (acte oficiale) A certifica printr-o viză. /<fr. viser

1) *vizéz v. tr. (fr. viser, d. lat. visa, „văzute”, adică „acte văzute”). Verific un act, un bilet.