virgină

virgínă s. f., g.-d. art. virgínei; pl. virgíne

virgină f. fecioară: palidă virgină cu lungi gene EM.

*virgínă f., pl. e (lat. virgo, vírginis. Cp. cu origine față de origină și cu márgine). Fecĭoară, fată imaculată (vechĭ vérgură).

VIRGINĂ adj., s. 1. adj. castă, fecioară, neprihănită, (înv.) întreagă, (fig.) imaculată. (O tînără ~.) 2. s. fată, fecioară, (înv.) vergură. 3. s. (ASTRON.); art.) Fecioara (art.). (~ este o constelație zodiacală.)