vibrator

VIBRATÓR, -OÁRE, vibratori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care vibrează, care produce vibrații, vibrant. II. S. n. 1. Aparat care produce oscilații (electromagnetice, mecanice etc.) ♦ Întrerupător electromagnetic automat care produce oscilații slabe de înaltă frecvență; dispozitiv cu întrerupere mecanică, folosit pentru transformarea curentului continuu în curent alternativ monofazat; lamă metalică vibrantă care întrerupe un curent electric la comanda unui electromagnet, folosită la soneriile electrice. ♦ Dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. Aparat care servește la îndesarea prin vibrare (2) a unui material. – Vibra + suf. -tor.

VIBRATÓR, -OÁRE, vibratori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care vibrează, care produce vibrații, vibrant. II. S. n. 1. Aparat care produce oscilații (electromagnetice, mecanice etc.) ♦ Întrerupător electromagnetic automat care produce oscilații slabe de înaltă frecvență; dispozitiv cu întrerupere mecanică, folosit pentru transformarea curentului continuu în curent alternativ monofazat; lamă metalică vibrantă care întrerupe un curent electric la comanda unui electromagnet, folosită la soneriile electrice. ♦ Dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. Aparat care servește la îndesarea prin vibrare (2) a unui material. – Vibra + suf. -tor.

VIBRATÓR¹, vibratoare, s. n. 1. Aparat cu care se face vibrarea materialelor granulare de construcție. Aparat care schimbă curentul electric continuu în curent alternativ. 2. Aparat electroacustic fără clopot, bazat pe principiul soneriei electrice, sunetele de semnalizare fiind produse prin vibrația unei lame metalice.

vibratór² (vi-bra-) s. n., pl. vibratoáre

vibratór s. n. (sil. -bra-), pl. vibratoáre

VIBRATÓR adj., s. 1. adj. v. vibrant. 2. s. v. oscilator. (Diapazonul este un ~.) 3. s. buzăr. (~ în telefonie.)

VIBRATÓR s.n. 1. Mașină construită pentru vibrarea materialelor de construcție. 2. (Fiz.) Aparat care transformă curentul continuu în curent alternativ. ♦ Oscilator. // adj. Care vibrează; vibrant; vibratoriu. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. vibrateur].

VIBRATÓR, -OÁRE I. adj. care vibrează, vibrant, vibratoriu. II. s. n. 1. aparat care produce oscilații. ◊ dispozitiv care transformă curentul continuu în curent alternativ monofazat; lamă metalică ce vibrează, întrerupând un curent electric la comanda unui electromagnet, în soneriile electrice. ◊ dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. mașină care servește la îndesarea (prin vibrare) a materialelor granulare de construcție. (< fr. vibrateur)

VIBRATÓR² ~oáre n. 1) Aparat care servește la compactarea materialelor granulare prin vibrare. 2) Dispozitiv bazat pe vibrare, care servește la transformarea curentului electric continuu în curent alternativ. 3) Aparat electroacustic de semnalizare bazat pe vibrația unei lame electrice. /a vibra + suf. ~tor

*vibratór, -oáre adj. Care vibrează. S. n., pl. oare. Un aparat care transmite vibrațiunile în telegrafie.

VIBRATOR adj., s. 1. adj. tremurător, trepidant, vibrant. (Corp elastic ~.) 2. s. (FIZ.) oscilator. (Diapazonul este un ~.) 3. s. (FIZ.) buzăr. (~ în telefonie.)

vibratór s. n., adj. Aparat care transmite vibrații în scopuri erotice ◊ „Există truse vibratoare cu scule schimbătoare ca la strung [...] Reporterul roagă să i se satisfacă un vechi vis: să probeze [în sex-shop] un vibrator.” As 187/95 p. 3 (din fr. vibrateur; DN, DEX, DN3 – sensuri generale)

vibrator, vibratoare s. n. penis artificial prevăzut cu baterii electrice, comercializat în sex-shop-uri.