uzură

UZÚRĂ¹ s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte. ♦ Fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 22. Fig. (Rar) Corupție, desfrâu. – Din fr. usure.

UZÚRĂ¹ s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte. ♦ Fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 2. Fig. (Rar) Corupție, desfrâu. – Din fr. usure.

UZÚRĂ¹ s. f. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare, eroziune etc.). ♦ Fig. Oboseală, slăbire, epuizare.

uzúră¹ (deteriorare) s. f., g.-d. art. uzúrii

uzúră (deteriorare) s. f., g.-d. art. uzúrii

UZÚRĂ s. 1. deteriorare, uzaj, uzare. (Gradul de ~ al unui obiect.) 2. v. purtare.

UZÚRĂ s.f. 1. Deteriorare a unei piese sau a unui sistem tehnic datorită unei întrebuințări îndelungate; uzaj. ♦ Pierdere de material la suprafața unei piese din cauza frecării. ♦ (Fig.) Slăbire, oboseală, epuizare. 2. (Fig.; rar) Corupție, desfrâu. [< fr. usure, it., lat. usura].

UZÚRĂ¹ s. f. 1. ~ ◊ Pierdere de material la suprafața unei piese din cauza frecării. ♦ Uzură morală = pierdere a valorii mașinilor, instalațiilor, clădirilor etc. ca urmare a creșterii productivității muncii sociale sau a apariției altor mașini, mai perfecționate.

UZÚRĂ ~i f. 1) Deteriorare progresivă prin uz îndelungat (sau nerațional). ~a unei piese. 2) fig. Stare de epuizare temporară a capacităților fizice și spirituale în urma unui supraefort. /<fr. usure

*uzúră f., pl. ĭ (lat. usura). Uzare, stricarea unuĭ lucru pin întrebuințare: uzura instrumentelor. Camătă.

UZURĂ s. 1. deteriorare, uzaj, uzare. (Gradul de ~ al unui obiect.) 2. folosire, întrebuințare, purtare, purtat. (De atîta ~, pantalonii erau rupți.)