urcioruș

URCIORÚȘ², urciorușe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui urcior². – Urcior² + suf. -uș.

URCIORÚȘ², urciorușe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui urcior². – Urcior² + suf. -uș.

URCIORÚȘ², urciorușe, s. n. (Învechit) Diminutiv al lui urcior². (Cu pronunțare regională) Răsipește urciorușile și meișorul din obraz. PISCUPESCU, O. 303.

urciorúș (rar) (-cio-) s. n., pl. urciorúșe

urciorúș s. n., pl. urciorúșe