ulcer

ÚLCER, ulcere, s. n. 1. Leziune (fără tendință de cicatrizare) care apare pe suprafața pielii sau a mucoaselor (stomacului, duodenului); boală caracterizată prin prezența unor astfel de leziuni; ulcus (1). 2. Boală a arborilor, pricinuită de distrugerea treptată a straturilor lemnoase. – Din fr. ulcère, lat. ulcus, -eris.

ÚLCER, ulcere, s. n. 1. Leziune (fără tendință de cicatrizare) care apare pe suprafața pielii sau a mucoaselor (stomacului, duodenului); boală caracterizată prin prezența unor astfel de leziuni; ulcus (1). 2. Boală a arborilor, pricinuită de distrugerea treptată a straturilor lemnoase. – Din fr. ulcère, lat. ulcus, -eris.

ÚLCER, ulcere, s. n. 1. Leziune fără tendință de cicatrizare, care apare pe suprafața pielii sau a mucoaselor (mai ales pe mucoasa stomacului sau a intestinelor). Sub influența prafului caustic pot apărea pe piele eczeme și ulcere. ANATOMIA 90. Pe mucoasa intestinală se văd vaste ulcere lungi transversale. BABEȘ, O. A. I 320. Au fost de părere că s-ar putea să am un ulcer al esofagului. CAMIL PETRESCU, U. N. 135. 2. Rană cu marginile neregulate care se ivește uneori la arbori.

úlcer s. n., pl. úlcere

úlcer s. n., pl. úlcere

ÚLCER s.n. Leziune organică care nu se cicatrizează și care are tendința să se întindă și să supureze. ♦ Inflamație a mucoasei stomacului și duodenului. [< fr. ulcère, cf. lat. ulcus – rană].

ÚLCER¹ s. n. 1. leziune a pielii sau a unei mucoase care nu se cicatrizează și care are tendința să se întindă și să supureze; ulcus. 2. boală a arborilor, cauzată de distrugerea treptată a straturilor lemnoase. (< fr. ulcère, lat. ulcus)

ÚLCER ~e n. Leziune pe suprafața pielii sau a unor mucoase, care se cicatrizează greu. /<fr. ulcere, lat. ulcus, ~eris

*úlcer n., pl. e (lat. ulcus, úlceris). Med. Bubă gravă și incurabilă cauzată de o boală din ăuntru. V. cancer.