ud

UD, -Ă, (1) uzi, -de, adj., (2) uduri, s. n. 1. Adj. Plin, îmbibat de apă sau de alt lichid; îmbibat de umezeală, foarte umed; murat (3). ♦ (Despre ochi) Plin de lacrimi; înlăcrimat. ♦ Plin de nădușeală; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a urinat pe el. 2. S. n. Urină. Bășica udului. – Lat. udus.

UD, -Ă, uzi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Pătruns, îmbibat de apă sau de alt lichid; îmbibat de umezeală, foarte umed; murat (3). ♦ (Despre ochi) Plin de lacrimi; înlăcrimat. ♦ Plin de nădușeală; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a urinat pe el. 2. S. n. Urină. Bășica udului. – Lat. udus.

UD¹ s. n. Urină.

ud² (pop.) s. n., pl. úduri

ud s. n., pl. úduri

UD adj., s. 1. adj. v. jilav. 2. adj. v. înlăcrimat. 3. adj. v. transpirat. 4. s. urină. (Bășica ~ului.)

UD¹ n. pop. Lichid secretat de rinichi, acumulat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretră; urină. /<lat. udus

ud a. și m. foarte umed. [Lat. UDUS]. ║ n. urină.

1) ud, -ă adj. (lat. udus). Plin de apă (maĭ mult de cît umed și jilav): după ploaĭe pămîntu e ud. S. n., pl. urĭ. Eŭf. Urină.

UD adj., s. 1. adj. jilav, reavăn, umed, (rar) umedos, (reg.) puhav, revenos, (prin Transilv.) motov. (Un loc, un teren ~.) 2. adj. înlăcrimat, umed, umezit, (înv. și reg.) lăcrămos. (Cu ochii ~.) 3. adj. asudat, înnădușit, nădușit, transpirat, (prin Olt.) năboit. (Om foarte ~ din cauza căldurii.) 4. s. urină. (Bășica ~.)

a lăsa udul expr. (pop.) a urina.