tărăbuțe

TĂRĂBÚȚE s. pl. v. bagaj.

tărăbúțe f. pl. (dim. d. tarabă, adică „marfă de pe tarabă”). Munt. ș. a. Catrafuse. – Și tărtăbuțe (Bz.) și teleúțe (Olt.) și tiliuțe (Ml. rev. I. Crg. 7, 265).

tărăbuțe s. pl. v. BAGAJ.