tărâța

TĂRÂȚÁ, pers. 3 tărâțează, vb. I. Refl. (Pop.) A se coji, a se jupui. – Din tărâțe.

TĂRÂȚÁ, pers. 3 tărâțează, vb. I. Refl. (Pop.) A se coji, a se jupui. – Din tărâțe.

!tărâțá (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se tărâțeáză

TĂRÂȚÁ vb. v. coji, descuama, jupui, scoroji.

tărîța vb. v. COJI. DESCUAMA. JUPUI. SCOROJI.