tânguit
7 definiții pentru tânguit
TÂNGUÍT s. n. Tânguire (1). – V. tângui.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TÂNGUÍT s. n. Tânguire (1). – V. tângui.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TÎNGUÍT s. n. 1. Tînguire (1). Cei buni n-au vreme de gîndit La moarte și la tînguit. COȘBUC, P. I 151. 2. Tînguire (2). Se tînguie un stol de cocori... Tînguitul seamănă cu al oamenilor. STANCU, D. 256.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
tânguít s. n.
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
tânguít s. n.
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TÂNGUÍT s. v. văitat.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
TÎNGUIT s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (Lasă ~!)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink