traistă

TRÁISTĂ, traiste, s. f. 1. Obiect în formă de sac, confecționat dintr-o țesătură, din piele etc., adesea ornamentat, prevăzut cu o baieră pentru a fi agățat, care servește la transportul sau la păstrarea unor obiecte, mai ales a mâncării; straiță. ◊ Expr. Cu traista în băț, se spune despre cineva care nu are locuință stabilă sau care este foarte sărac. A-i bate (cuiva) vântul în traistă = a fi extrem de sărac. Traistă goală (sau ușoară) = sărăcie. A-i mânca (cuiva) câinii din traistă = a fi prostănac. A prinde (pe cineva) cu rața în traistă = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦ Spec. Sac mic de pânză deasă din care se dă hrană cailor. 2. Conținutul unei traiste (1). 3. Compus: traista-ciobanului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse în rozetă, cu flori mici albe și cu fructe triunghiulare, folosită ca plantă medicinală (Capsella bursa-pastoris). – Cf. alb. trastë, trajstë.

TRALALÁ interj. Cuvânt care imită o melodie vocală sau înlocuiește cuvintele necunoscute ale unei melodii. ◊ Expr. (Adjectival) A fi cam tralala = a fi (cam) zăpăcit, (cam) nebun. – Onomatopee.

TRÁISTĂ, traiste, s. f. 1. Obiect în formă de sac, confecționat din pânză groasă sau din lână și prevăzut cu o baieră pentru a fi agățat, care servește la transportul sau la păstrarea unor obiecte, mai ales a mâncării; straiță. ◊ Expr. Cu traista în băț, se spune despre cineva care nu are locuință stabilă sau care este foarte sărac. A-i bate (cuiva) vântul în traistă= a fi extrem de sărac. Traistă goală (sau ușoară) = sărăcie. A-i mânca (cuiva) câinii din traistă = a fi prostănac. A prinde (pe cineva) cu rața în traistă = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦ Spec. Sac mic de pânză deasă din care se dă hrană cailor. 2. Conținutul unei traiste (1). 3. Compus: traista-ciobanului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse în rozetă, cu flori mici albe și cu fructe triunghiulare, folosită ca plantă medicinală (Capsella bursa-pastoris). – Cf. alb. trastë, trajstë.

TRÁISTĂ, traiste, s. f. 1. Sac, de obicei de lînă sau de pînză groasă, prevăzut cu o baieră pentru a fi agățat, în care se păstrează sau se transportă diverse obiecte, din care se dă uneori de mîncare animalelor etc.; straiță. Luase traista grea, o pusese pe umăr și plecase prin negură. DUMITRIU, N. 205. Făcură o azimă, luară și nițică legumă, le puseră în traistă și plecară. ISPIRESCU, L. 285. Taie baierile de la traistă... și face cum poate, de leagă el gîrnețul, unde trebuia. CREANGĂ, P. 125. Cu-a mea mînă, Traista plină Îți voi da de bun ovăz. NEGRUZZI, S. II 108. ◊ Expr. A-și lua traista în băț v. băț. (A rămîne) cu traista-n băț = a fi foarte sărac, a ajunge la sapă de lemn; p. ext. a nu avea locuință stabilă. A-i mînca (cuiva) cîinii din traistă = a fi prostănac, netrebnic. Era un om de aceia căruia-i mîncau cînii din traistă și toate trebile cîte le făcea, le făcea pe dos. CREANGĂ, P. 39. A prinde (pe cineva) cu rața în traistă = a prinde pe vinovat asupra faptului. Ei! Iată că-n sfîrșit, Te prind cu rața-n traistă. MACEDONSKI, O. II 67. A-i bate (cuiva) vîntul în traistă = a fi sărac lipit. Traistă goală (sau ușoară) = sărăcie. Aici, la sărăcăciosul ist de rai, vorba ceea: «fală goală, traistă ușoară». CREANGĂ, P. 320. 2. Conținutul unei traiste (1). O traistă de porumb. 3. Compus: traista-ciobanului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze adînc crestate, dispuse în rozetă, cu flori mici albe în vîrful tulpinii, cu fructe triunghiulare (de forma unei traiste (1)); este folosită ca plantă medicinală (Capsella Bursa pastoris). – Pl. și: trăiste (SADOVEANU, Z. C. 202), trăisti (id. O. VII 70, CARAGIALE, P. 45), trăiști (PĂSCULESCU, L. P. 46). – Variantă: stráistă (MARIAN, NU. 226) s. f.

tráistă s. f., g.-d. art. tráistei; pl. tráiste

tráistă s. f. (sil. trais-), g.-d. art. tráistei; pl. tráiste

TRÁISTĂ s. 1. desagă, (reg.) tăgârță, torbă, (Transilv., Ban. și Olt.) straiță. (Duce mâncarea în ~.) 2. săculeț, (reg.) jacă. (În loc de poșetă purta o ~.) 3. (BOT.) traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris) = (pop.) punguliță, (reg.) tășculiță, buruiană-de-friguri, iarbă-de-friguri, paștele-cailor, punga-popii, straița-ciobanului, straița-popii, tășcuța-ciobanului.

TRAISTĂ-GOÁLĂ s. v. austru, crivăț.

tráistă (-te), s. f. – 1. Sac cu baiere, care se duce pe umeri, tăfîlcă, turbincă. – 2. (Arg.) Flacon, sticlă. – Var. înv. taistă, traistă, Olt. tracită, Banat trașită, straiță, trainstă. Mr. tastru, trastu(r). Mgr. τάγιστρον (Meyer, IF, II, 441; Crețu 374; Diculescu, Elementele, 447; Capidan, Raporturile, 552; REW 8528), cf. ngr. τραïστο, calabr. trástina. Legătura cu lat. canistrum (Miklosich, Etym. Wb., 109; Vasmer, III, 70) nu este evidentă. Cuvînt dacic, după Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 304 și Col. lui Traian, 1874, 126, cf. Candrea. Din rom. a trecut la toate idiomurile cu care românii au venit în contact: alb. tra(i)stë, štraitsë, streitsë, draštë, mag. tarisznya, ceh. tanystra (› germ. Tornister), slov. tanejstra, rut., pol. tajstra, rus. taistra. – Der. trăistar, s. m. (fabricant sau vînzător de traiste).

TRÁISTĂ ~e f. 1) Sac de dimensiuni mici, din țesătură groasă (de obicei, ornamentată), prevăzut cu baiere și folosit pentru transportarea sau păstrarea diferitelor lucruri, în special, merinde. 2) Sac de pânză din care li se dă cailor ovăz. ◊ A umbla cu ~a-n băț a rămâne sărac și fără adăpost. A umbla cu capul în ~ a fi distrat. A-i mânca (cuiva) câinii din ~ a fi prostănac. A-i bate (cuiva) vântul în ~ a fi extrem de sărac. A prinde (pe cineva) cu rața în ~ a prinde vinovatul asupra faptului. Fală goală, ~ ușoară sărac, dar fudul. 3) Conținutul unui astfel de sac. O ~ de nuci. 4):~a-ciobanului plantă erbacee cu frunze adânc crestate, dispuse în rozetă, cu flori mici albe și cu fructe triunghiulare, folosită în medicină. [G.-D. traistei; Sil. trais-] /cf. alb. trastë, trajstë

traistă f. 1. sac de drum; 2. Bot. traista ciobanului, plantă ale cării fructe sunt teci triangulare (Capsella bursa pastoris). [Vechiu-rom. traistră = bizantin TÁGHISTRON (gr. mod. taïstro și traïsto)].

tráistă f., pl. e (din maĭ vechĭu táistră, táinstră și tráistră, înrudit cu tăgîrță. D. rom. vine mgr. tágistron, ngr. táistro și tráisto, alb. trastă și straistă, rut. táistra, pol. tajstra și tanistra, ceh. tanystra [de unde germ. tornister, raniță], ung. tarisznya). Săculeț de merinde purtat pe umăr (îl poartă țăraniĭ, maĭ ales cĭobaniĭ, și cerșitoriĭ). Traista cĭobanuluĭ saŭ (Trans.) punga popiĭ, o plantă umbeliferă care crește pe lîngă drumurĭ și pin grădinĭ (capsella bursa pastóris). – În Maram. Fc. și Bas. și stráistă, în Trans. și stráiță. În Olt. pl. și trăiștĭ (NPl. Ceaur, 68 și 81).

TRAISTĂ s. 1. desagă, (reg.) tăgîrță, torbă, (Transilv., Ban. și Olt.) straiță. (Duce mîncarea în ~.) 2. săculeț, (reg.) jacă. (În loc de poșetă purta o ~.) 3. (BOT.) traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris) = (pop.) punguliță, (reg.) tășculiță, buruiană-de-friguri, iarbă-de-friguri, paștele-cailor, punga-popii, straița-ciobanului, straița-popii, tășcuța-ciobanului.

traistă-goală s. v. AUSTRU. CRIVĂȚ.

tráistă, traiste, (straiță), s.f. – Sac mic, făcut din pânză groasă ori din lână, în care se pune merindea; straiță; termen general în Maram. istoric (ALRRM, 1971: 515): „Multă lume-ar vre’ purta / Clopu’, pana și traista” (Ștețco, 1990: 343). ♦ (onom.) Traistă, Traista, Trăistaru, Trăistău, Traistău, Traiszta, nume de familie (219 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Cf. alb. trastë, trajstë (DEX, MDA); termen autohton, cf. alb. trastë, trajstë (Hasdeu, Philippide, Brâncuș). Cuv. rom. > magh. tarisznya, ceh. tanystra (> germ. Tornister „raniță”), pol, ucr. tajstra, rus. taistra (Scriban, DER).

tráistă, -e, s.f. – Sac mic, făcut din pânză groasă ori din lână, în care se pune merindea; straiță: „Multă lume-ar vre’ purta / Clopu’, pana și traista” (Ștețco 1990: 343). – Termen autohton, cf. alb. trastë, trajstë (Hasdeu 1894, Brâncuși 1983); Din rom. provin magh. tarisznya, ucr. tajstra, rus. taistra.

a băga măgaru-n grajd / salamu-n traistă expr. (adol. – d. bărbați) a avea contact sexual.

a rămâne cu traista-n băț / cu fundul gol expr. a sărăci, a scăpăta.

a-și lua traista-n băț expr. a pleca, a porni la drum.