trafora

TRAFORÁ, traforez, vb. I. Tranz. (Rar) A face lucrări de traforaj. – Din it. traforare.

TRAFORÁ, traforez, vb. I. Tranz. (Rar) A face lucrări de traforaj. – Din it. traforare.

TRAFORÁ, traforez, vb. I. Tranz. (Rar) A face lucrări de traforaj. Pînă și casele cele mai mici, ceva mai înalte de un stat de om, au ferestrele încadrate de o ramă lucrată cu atîta meșteșug, plină de atîtea înflorituri traforate, încît pare o dantelă de lemn. BOGZA, M. S. 20.

traforá (a ~) vb., ind. prez. 3 traforeáză

traforá vb., ind. prez. 1 sg. traforéz, 3 sg. și pl. traforeáză

TRAFORÁ vb. I. tr. A face lucrări de traforaj. [< it. traforare].

TRAFORÁ vb. tr. a face lucrări de traforaj. (< it. traforare)

traforá (-réz, -át), vb. – A decupa ornamente din tăblii subțiri de lemn cu un ferăstrău special. It. traforare. – Der. traforaj, s. n. (procedeu de ornamentare prin decuparea unor plăci de lemn).

A TRAFORÁ ~éz tranz. rar (figuri artistice, piese de lemn sau de metal etc.) A supune traforajului. /<it. traforare

*traforéz v. tr. (it. trafóro, -foráre, compus ca și per-forare). Taĭ figurĭ într’o placă de lemn pin ajutoru unuĭ ferăstrăŭ supțire ca un ac: a trafora o scîndurică.