TRACASÁ, tracasez, vb. I.
Tranz. A plictisi, a necăji, a sâcâi pe cineva. – Din
fr. tracasser.
TRACASÁ, tracasez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A plictisi, a necăji, a sâcâi pe cineva. – Din
fr. tracasser.
tracasá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
tracaseáză
tracasá vb., ind. prez. 1 sg. tracaséz, 3 sg. și pl. tracaseáză
TRACASÁ vb. v. agasa, enerva, indispune, irita, necăji, plictisi, sâcâi, supăra.
TRACASÁ vb. I. tr. (
Franțuzism) A plictisi, a sâcâi, a supăra pe cineva. [< fr.
tracasser].
TRACASÁ vb. tr. a sâcâi, a plictisi, a supăra pe cineva. (< fr.
tracasser)
A TRACASÁ ~éz tranz. rar A nu lăsa în pace, deranjând mereu; a sâcâi. /<fr. tracasser
tracasa vb. v. AGASA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. NECĂJI. PLICTISI. SÎCÎI. SUPĂRA.