tăpălăi

TĂPĂLĂÍ, tăpălăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A merge lovind greoi pământul cu talpa. – Cf. talpă.

TĂPĂLĂÍ, tăpălăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A merge lovind greoi pământul cu talpa. – Cf. talpă.

TĂPĂLĂÍ, tăpălăiesc, vb. IV. Intranz. A merge lovind greoi pămîntul cu talpa. (Prin analogie) Rațele tăpălăiesc cu aripile în pămînt, ca și cînd ar înota. PAMFILE, VĂZD. 103.

tăpălăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăpălăiésc, imperf. 3 sg. tăpălăiá; conj. prez. 3 să tăpălăiáscă

tăpălăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăpălăiésc, imperf. 3 sg. tăpălăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăpălăiáscă

A TĂPĂLĂÍ ~iésc intranz. pop. A merge cu pași grei. /Orig. nec.