săftian

SĂFTIÁN s. n. v. saftian.

SĂFTIÁN s. n. v. saftian.

SAFTIÁN, saftianuri, s. n. Piele de capră (mai rar de vițel sau de oaie), subțire și fină, din care se confecționează articole de marochinărie sau de galanterie, încălțăminte de lux etc.; marochin. Purta... ciorapi de mătase albi garnisiți cu pietre scumpe și botine de saftian galben. BĂLCESCU, O. II 250. Încălțat cu meși și papuci de saftian galben. FILIMON, C. 55. Cu papuci de saftian te-oi încălța. SEVASTOS, N. 14. – Pronunțat: -ti-an. - Variante: safián (ȘEZ. XII 2), săftián (HOGAȘ, M. N. 79, ALECSANDRI, T. 393), seftián (I. IONESCU, M. 704, FILIMON, C. 43) s. n.

SĂFTIÁN s. n. v. saftian.

saftian n. 1. marochin: cisme de saftian roșu; 2. (ironic) piele la om: i s’a sbârcit saftianul. [Turc. SAHTIAN (din SAHT, solid)].

saftián, săftian și (vechĭ) sahtián n., pl. urĭ (turc. sahtiĭan [d. saht, tare, aspru?]; ngr. sastiáni, alb. saftián). Marochin. Fig. Iron. Pelea obrazuluĭ: i s’a zbîrcit saftianu. V. toval.

săftián V. saftian.