stupefiere

STUPEFIÉRE s. f. Acțiunea de a stupefia și rezultatul ei; încremenire, uimire, uluire, năucire. [Pr.: -fi-e-] – V. stupefia.

STUPEFIÉRE, stupefieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a stupefia și rezultatul ei; încremenire, uimire, uluire, năucire. [Pr.: -fi-e-] – V. stupefia.

stupefiére (livr.) (-fi-e-) s. f., g.-d. art. stupefiérii

stupefiére s. f. (sil. -fi-e-), g.-d. art. stupefiérii; pl. stupefiéri

STUPEFIÉRE s. v. uimire.

STUPEFIÉRE s.f. Acțiunea, faptul de a stupefia; încremenire, uluire, uimire. [Pron. -fi-e-. / < stupefia].

STUPEFIERE s. minunare, surprindere, uimire, uluială, uluire, (înv.) minune, uimeală. (~ cuiva în fața unui lucru neașteptat.)