străluc

STRĂLÚC, străluci, s. m. Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare verde sau roșcată, cu luciu metalic specific, cu aripile albastre-verzui, fin punctate (Aromia moschata). – Din străluci (derivat regresiv).

STRĂLÚC, străluci, s. m. Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare verde sau roșcată, cu luciu metalic specific, cu aripile albastre-verzui, fin punctate (Aromia moschata). – Din străluci (derivat regresiv).

STRĂLÚC, străluci, s. m. Insectă din ordinul coleopterelor, cu un luciu metalic specific, avînd aripile albastre-verzui și fin punctate; trăiește mai ales pe trunchiuri de salcie scorburoasă sau pe răchite (Aromia moschata). Strălucul petrece mai cu seamă pe răchiți... și cînd îl prinzi, răspîndește un fel de miros ca de mosc. MARIAN, INS. 98.

strălúc s. m., pl. strălúci

strălúc s. m., pl. strălúci

STRĂLÚC ~ci m. Gândac cu corpul alungit, cu aripi albastre-verzui, lucioase, și cu antene mari, întoarse în lături și îndărăt. /v. a străluci

strălúc m. (d. strălucesc). Un fel de gîndac cu luciŭ metalic și cu antene maĭ lungĭ de cît corpu (la mascul). Cînd e prins, răspândește un miros ca de mosc (cerambyx moschatus). V. strelice.