stopa

STOPÁ², stopez, vb. I. Tranz. A repara o țesătură rărită sau ruptă, imitând modelul țesăturii, astfel încât să nu se mai distingă locul reparat. – Din fr. stopper.

STOPÁ², stopez, vb. I. Tranz. A repara o țesătură rărită sau ruptă, imitând modelul țesăturii, astfel încât să nu se mai distingă locul reparat. – Din fr. stopper.

STOPÁ², stopez, vb. I. Tranz. A repara o stofă ruptă, făcînd o țesătură sau aplicînd un petic care imită întocmai modelul țesăturii.

stopá (a ~) vb., ind. prez. 3 stopeáză

stopá (a opri; a repara o țesătură) vb., ind. prez. 1 sg. stopéz, 3 sg. și pl. stopeáză

STOPÁ² vb. I. tr. A repara fin o stofă țesând firele rupte. [< fr. stopper].

STOPÁ² vb. tr. a repara fin o stofă țesând firele rupte. (< fr. stopper, germ. stoppen)

A STOPÁ² ~éz tranz. (ciorapi, tricouri etc.) A repara, prinzând ochiurile scăpate și oprind deșirarea, destrămarea lor. /<fr. stopper