stiva

STIVÁ, stivez, vb. I. Tranz. (Rar) A stivui. – Din stivă.

STIVÁ, stivez, vb. I. Tranz. (Rar) A stivui. – Din stivă.

STIVÁ, stivez, vb. I. Tranz. A aranja materialele sau încărcătura într-o magazie sau într-o navă, astfel încît să se asigure o cît mai bună utilizare a spațiului (și a echilibrului navei). V. stivui.

stivá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 stiveáză

stivá vb., ind. prez. 1 sg. stivéz, 3 sg. și pl. stiveáză

STIVÁ vb. v. stivui.

STIVÁ vb. I. tr. (Mar.) A așeza încărcătura unei nave în stivă. [< it. stivare].

STIVÁ vb. tr. a așeza mărfurile din magazia unei nave în stivă. (< it. stivare)

stivéz orĭ stivuĭésc v. tr. Așez în stivă.

stiva vb. v. STIVUI.