sporire

SPORÍRE, sporiri, s. f. Acțiunea de a (se) spori; creștere, înmulțire, mărire. – V. spori.

SPORÍRE, sporiri, s. f. Acțiunea de a (se) spori; creștere, înmulțire, mărire. – V. spori.

SPORÍRE, sporiri, s. f. Acțiunea de a spori; creștere, înmulțire, mărire. Cu cît se dezvoltă o societate, cu atît se simt mai multe trebuințe care cer o proporțională sporire de organe, cu funcțiuni și meniri speciale. VLAHUȚĂ, O. A. II 25. Popoarele nu pot ajunge la adevărata civilizație decît prin cultivarea și dezvoltarea facultăților naționale și sporirea bunei stări materiale. KOGĂLNICEANU, S. A. 102.

sporíre s. f., g.-d. art. sporírii; pl. sporíri

sporíre s. f., g.-d. art. sporírii; pl. sporíri

SPORÍRE s. 1. v. mărire. 2. mărire, multiplicare, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de câteva ori.) 3. v. înmulțire. 4. v. extindere. 5. creștere, mărire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 6. v. majorare. 7. creștere, mărire, ridicare. (~ nivelului de trai.) 8. v. intensificare.

Sporire ≠ diminuare, micșorare, reducere, scădere

sporire f. creștere în întindere, mărire: sporirea țării strămoșești OD.

sporíre f. Mărire, augmentare: sporirea bogățiiĭ naționale.

SPORIRE s. 1. mărire, rotunjire. (~ averii cuiva.) 2. mărire, multiplicare, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de cîteva ori.) 3. creștere, înmulțire, mărire. (~ numărului de participanți la...) 4. creștere, extindere, lărgire, mărire. (~ suprafețelor însămînțate.) 5. creștere, mărire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 6. creștere, majorare, mărire, ridicare, scumpire, suire, urcare. (~ prețurilor.) 7. creștere, mărire, ridicare. (~ nivelului de trai.) 8. creștere, intensificare, întărire, întețire, mărire. (~ vitezei vîntului.)