speriat

SPERIÁT², -Ă, speriați, -te, adj. Cuprins de frică; înspăimântat, înfricoșat. ♦ Care exprimă spaimă. – V. speria.

SPERIÁT², -Ă, speriați, -te, adj. Cuprins de frică; înspăimântat, înfricoșat. ♦ Care exprimă spaimă. [Pr.: -ri-at] – V. speria.

SPERIÁT², -Ă, speriați, -te, adj. Cuprins de frică; înfricoșat. Un argat veni să-l vestească, puțin speriat că-l cheamă repede boierul. REBREANU, R. II 66. ◊ Fig. Azurul se deschide larg, Fug norii, speriați, în lături. BENIUC, V. 11. ♦ Care exprimă spaimă. Apărură fețe cercetătoare și speriate. DUMITRIU, N. 77.

SPERIÁT adj. intimidat, (rar) timorat. (E puțin cam ~.)

SPERIÁT adj. v. fricos, sperios, temător.

speriát, -ă adj. Spăimîntat: copil speriat, cal speriat. Subst. A băga în speriațĭ (saŭ speriețĭ în Mold. sud și spăriețĭ în nord), a speria grozav (vorbind de oamenĭ).

SPERIAT adj. intimidat, (rar) timorat. (E puțin cam ~.)

speriat adj. v. FRICOS. SPERIOS. TEMĂTOR.

a fi speriat de bombe expr. a fi sperios din fire, a fi alarmist fără motiv.

de spaimă / speriat expr. uimitor, uluitor.

speriat de bombe expr. exagerat de precaut; fricos.