spanac

SPANÁC, (1) (rar) spanace, (2) spanacuri, s. n. 1. Plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele sale mari, cărnoase, comestibile, de un verde-închis (pinacia oleracea). 2. (Fam.) Lucru banal, fără valoare; fleac. ◊ Expr. (E un) spanac = (e un) lucru lipsit de importanță, un fleac, un vax. ◊ Compuse: spanac-porcesc = plantă erbacee cu flori verzi (Chenopodium hybridum); spanac-sălbatic = plantă erbacee cu frunze romboidale și cu flori albicioase (Chenopodium album); spanacul-ciobanilor = plantă erbacee cu frunze triunghiulare, cu flori verzi dispuse în ghemulețe (Chenopodium bonus henricus). – Din ngr. spanáki.

SPANÁC, (rar) spanace, s. n. Plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele sale mari, cărnoase, comestibile, de un verde-închis (Spinacia oleracea). ♦ (Fam.) (E un) spanac = (e un) lucru lipsit de importanță, un fleac, un vacs. ♦ Compuse: spanac-porcesc = plantă erbacee cu flori verzi (Chenopodium hybridum); spanac-sălbatic = plantă erbacee cu frunze romboidale și cu flori albicioase (Chenopodium album); spanacul-ciobanilor = plantă erbacee cu frunze triunghiulare, cu flori verzi dispuse în ghemulețe (Chenopodium bonus henricus). – Din ngr. spanáki.

SPANÁC, (rar) spanace, s. n. Plantă erbacee cultivată pentru frunzele ei mari, de un verde-închis, folosite ca aliment (Spinacia oleraceea). Frunzuliță trei spanace, De la București încoace, Este-o cîrciumă-n pîrloage. ȘEZ. I 288. Frunză verde de spanac Strigă-naltul împărat De trei zile și trei nopți. TEODORESCU, P. P. 609. ◊ Compuse: spanac-porcesc = plantă cu flori verzi, care crește prin dărîmături, pe lîngă ziduri etc. (Chenopodium hybridum); spanac-sălbatic = plantă cu frunzele dințate și cu flori albicioase, care crește prin locuri cultivate și necultivate (Chenopodium album ); piciorul-caprei. – Pl. și: (rar, m.) spanaci (ȘEZ. III 156). – Variante: spinác (BIBICESCU, P. P. 385), (Transilv.) spinát s. n.

spanác-englezésc (plantă) s. m.

spanác s. n., pl. spanáce

spanác-englezésc s. n.

SPANÁC s. (BOT.) 1. (Spinacia oleracea) (reg.) drăgăvii (pl.). 2. spanac-porcesc (Chenopodium hybridum) = (reg.) cione, lobodă, papelă, tămâioară, tămâiță, buruiană-de-bubărea, frunze-de-piatră (pl.), iarba-zgăibii, piciorul-gâștii, talpa-gâștei; spanac-sălbatic (Chenopodium album) = (reg.) lobodă, piciorul-caprei, spanac-alb; spanacul-ciobanilor (Chenopodium bonus-henricus) = (reg.) dalac, buruiana-spurcului, fierul-plugului, fraga-tătarului, iarbă-înfăinată, lobodă-albă, spanac-porcesc, spanacul-oilor, spanacul-porcilor, spanacul-stânelor.

SPANACUL-ÓILOR s. v. spanacul-ciobanilor.

SPANACUL-PÓRCILOR s. v. spanacul-ciobanilor.

spanác s. m. – Plantă (Spinacia oleracea). – Mr. spănac. Per. aspanakh, prin intermediul ngr. σπαναϰι (Roesler 576; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; cf. Eguilaz 391; REW 706; Vasmer, Gr., 135), cf. cuman., tc. ispanak, alb., bg. spanak.

SPANÁC ~ce n. Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru tulpina și frunzele cărnoase, folosite ca aliment. /<ngr. spanáki, bulg. spanak

spanac m. 1. plantă lieguminoasă ale cării foi, tocate și fierte în unt, sunt o mâncare răcoritoare (Spinacea oleracea); 2. fig. lucru banal și fără valoare, secătură. [Gr. mod. SPANÁKI].

spanác m. ca plantă și n. ca marfă (ngr. spanáki, mgr. spinákion, d. lat. spinaceum, it. spinace, alb. bg. sîrb. spanik, germ. spinat, ung. spinát; rus. spinát; turc. ispanak; ar. aspanâh). O legumă chenopodiacee originară din vestu Asiiĭ (spinácia olerácea). Se mănîncă maĭ ales opărită cu unt. Fig. (după un nume Spanakidi, ridiculizat pe la 1893 de ziaristu Anton Bacalbașa). Carte, discurs orĭ vorbă fără valoare (V. vax).

SPANAC s. (BOT.) 1. (Spinacia oleracea) (reg.) drăgăvii (pl.). 2. spanac-porcesc (Chenopodium hybridum) = (reg.) cione, lobodă, papelă, tămîioară, tămîiță, buruiană-de-bubă-rea, frunze- de-piatră (pl.), iarba-zgăibii, piciorul-gîștii, talpa-gîștei; spanac-sălbatic (Chenopodium album) = (reg.) lobodă, piciorul-caprei, spanac-alb; spanacul-ciobanilor (Chenopodium bonus-henricus) = (reg.) dalac, buruiana-spurcului, fierul-plugului, fraga-tătarului, iarbă-înfăinată, lobodă-albă, spanac-porcesc, spanacul-oilor, spanacul-porcilor, spanacul-stînelor.

spanac-alb s. v. SPANAC-SĂLBATIC.

spanac-porcesc s. v. SPANACUL-CIOBANILOR.

spanacul-oilor s. v. SPANACUL-CIOBANILOR.

spanacul-porcilor s. v. SPANACUL-CIOBANILOR.

spanacul-stînelor s. v. SPANACUL-CIOBANILOR.

spanac I. s. n. pl. spanacuri lucru de calitate inferioară (referitor, mai ales, la producții de factură artistică sau intelectuală). II interj. ei aș!

spanac pe prispă! expr. (intl.) nu spui nimic!