sor

SOR s. v. șorici.

sor (-ruri), s. n. – Piele rasă de porc. Origine incertă. Probabil trebuie admisă o formă vulgară sūs, *sūris „porc”, (în loc de sūs, suis), ca mus, mūris, ōs, ōris etc. Der. din lat. *sūbĕr „plută” (Candrea; Scriban) nu pare posibilă. Se folosește în Tran. și Maram. – Der. șorici (var. șoric, Mold. cioric(i), Banat sor()lic), s. n. (piele rasă de porc), care trebuie să provină din lat. vulgară suericulum, cuvînt ce apare în notele tironiene, fără explicație, între diferitele feluri de produse porcine (după Cihac, II, 341, din pol. skwarek, sb., cr. čvarek „jumări”; după Graur 188, din țig. čor „barbă”).

2) sor n., pl. inuz. urĭ (cp. cu lat. suber, plută, coajă de stejar). Trans. Maram. Șoric, șoricĭ.

sor s. v. ȘORICI.

sor, soruri, s.n. – Șoric (de porc). (Maram., Trans.). – Cf. lat. solum „talpă, suprafață” (MDA).

sor, -uri, s.n. – Șoric (de porc). – Cf. lat. solum „talpă” (MDA).