sona

SONÁ, sonez, vb. I. Refl. (Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata, a se țicni. – După fr. sonné.

SONÁ, sonez, vb. I. Refl. (Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata, a se țicni. – După fr. sonné.

soná vb., ind. prez. 1 sg. sonéz, 3 sg. și pl. soneáză

SONÁ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.

SONA- v. son-.

SONÁ vb. refl. (fam.; despre oameni) a-și pierde judecata, a se țicni. (după fr. soné)

sona, sonez v. r. a înnebuni