solfegia

SOLFEGIÁ, solfegiez, vb. I. Intranz. A executa un solfegiu, a cânta o melodie numind fiecare notă. [Pr.: -gi-a] – Din it. solfeggiare.

SOLFEGIÁ, solfegiez, vb. I. Intranz. A executa un solfegiu, a cânta o melodie numind fiecare notă. [Pr.: -gi-a] – Din it. solfeggiare.

SOLFEGIÁ, solfegiez, vb. I. Intranz. A executa un solfegiu; a cînta o melodie, pronunțînd numai denumirea notelor. – Pronunțat: -gi-a.

solfegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 solfegiáză, 1 pl. solfegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să solfegiéze; ger. solfegiínd (-gi-ind)

solfegiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. solfegiéz, 1 pl. solfegiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. solfegiéze; ger. solfegiínd (sil. -gi-ind)

SOLFEGIÁ vb. (MUZ.) (înv.) a paralaghisi.

SOLFEGIÁ vb. I. intr. A executa un solfegiu; a cânta o melodie numind fiecare notă. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. solfeggiare].

SOLFEGIÁ vb. intr. a executa un solfegiu (2). (< it. solfeggiare)

A SOLFEGIÁ ~éz intranz. A interpreta un solfegiu. [Sil. -gi-a] /<it. solfeggiare

*solfegiéz v. tr. (it. solfeggiare). Cînt pronunțînd numaĭ notele pe numele lor: a solfegia o melodie.

SOLFEGIA vb. (MUZ.) (înv.) a paralaghisi.