soldă

SOLDĂ, solde, s. f. Sumă de bani plătită militarilor și personalului civil din armată. – Expr. A fi în solda cuiva = a susține cauza cuiva din interes material (și nu din convingere). – Din fr. solde.

SÓLDĂ, solde, s. f. Sumă de bani plătită militarilor și personalului civil din armată. ◊ Expr. A fi în solda cuiva = a susține cauza cuiva din interes material (și nu din convingere). – Din fr. solde.

SÓLDĂ, solde, s. f. Salariu plătit soldaților și ofițerilor. Îi trîntise [pe soldați] prin gloduri, le furase mîncarea și solda. CAMILAR, N. I 397. Ostașii lui Ion-vodă, din care cei mai mulți fără soldă, aveau drept impuls perspectiva predei (= prăzii). HASDEU, I. V. 123. ◊ Expr. A fi în solda cuiva = a susține cauza cuiva din interes material (și nu din convingere). Nu sîntem chiar așa de sălbateci!... Nu avem revoluționari care se tocmesc în solda cutărui sau cutărui grup petrolifer. C. PETRESCU, A. 411.

sóldă s. f., g.-d. art. sóldei; pl. sólde

sóldă s. f., g.-d. art. sóldei; pl. sólde

SÓLDĂ s. (MIL.) leafă.

SÓLDĂ s.f. 1. Salariul plătit militarilor. 2. A fi în solda cuiva = a fi plătit de cineva pentru a face un anumit lucru. [< fr. solde, cf. it. soldo – ban].

SÓLDĂ s. f. 1. salariul plătit militarilor. 2. a fi în ~ a cuiva = a fi plătit de cineva pentru a face un anumit lucru. (< fr. solde)

SÓLDĂ ~e f. Salariu plătit soldaților mercenari; simbrie. ◊ A fi în ~a cuiva a susține pe cineva nu din convingere, ci urmărind interese materiale. /<fr. solde

soldă f. leafă, în special a soldaților.

*sóldă f., pl. e (fr. solde, d. it. soldo, gologan de 5, d. lat. solidus, 1. solid, 2. o monetă de aur. V. jold, joĭmir). Leafă la soldațĭ și ofițerĭ. Iron. A fi în solda cuĭva, a fi plătit de el.

SOLDĂ s. (MIL.) leafă.