smălțui

SMĂLTUÍ vb. IV v. smălțui.

SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

SMĂLTUÍ vb. IV v. smălțui.

SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltuí vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

SMĂLTUÍ vb. IV v. smălțui.

SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi obiecte de metal sau de ceramică cu un strat de smalț; a emaila. [Robinson] au voit a cerca nu cumva putea smălțui oalele și tigăile. DRĂGHICI, R. 133. 2. A împestrița cu culori vii; a colora, a împodobi. V. smălța. Frunza deasă smălțuiește nalta, verdea boltitură. EMINESCU, O. IV 129. Cîteva colibe și o bisericuță de bîrne, semănate printr-o pajiște smălțuită cu flori. ODOBESCU, S. III 172. – Variantă: smăltuí (ALEXANDRESCU, M. 45), vb. IV.

smălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 să smălțuiáscă

smălțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiésc, imperf. 3 sg. smălțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. smălțuiáscă

SMĂLȚUÍ vb. v. emaila.

SMĂLȚUÍ vb. v. împestrița, păta, smălța.

A SMĂLȚUÍ ~iésc tranz. (obiecte de metal sau de ceramică) A acoperi cu smalț (în scop protector sau/și decorativ); a emaila. /smalț + suf. ~ui

smălțuì v. 1. a înfrumuseța cu smalț; 2. a lustrui dinții; 3. fig. a smălta: (stelele) ce smălțuiau seninul cereștilor câmpii GR. AL.

smălțuĭésc și zmălțuĭésc v. tr. (d. smalț). Acoper cu smalț: a smălțai oalele. Fig. Smălțez, Împodobesc cu diferite colorĭ: florile smălțuĭaŭ cîmpu. – Și smănț- și zmănț- (vest) și jmălț-, jămălț- și jumălț- (est).

zmălțuĭésc, zmănțuĭésc, V. smălțuĭesc.

SMĂLȚUI vb. a emaila, a glazura. (A ~ un vas de ceramică.)

smălțui vb. v. ÎMPESTRIȚA. PĂTA. SMĂLȚA.