slăvire

SLĂVÍRE, slăviri, s. f. Faptul de a slăvi; preamărire, laudă; adorare, venerare. – V. slăvi.

SLĂVÍRE, slăviri, s. f. Faptul de a slăvi; preamărire, laudă; adorare, venerare. – V. slăvi.

SLĂVÍRE, slăviri, s. f. Faptul de a slăvi; preamărire, laudă, glorificare; adorare.

!slăvíre s. f., g.-d. art. slăvírii; pl. slăvíri

slăvíre s. f., g.-d. art. slăvírii; pl. slăvíri

SLĂVÍRE s. 1. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (~ cuvenită cuiva.) 2. elogiere, glorificare, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ unui erou.) 3. binecuvântare, glorificare, laudă, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă. (~ vremurilor noastre.)

SLĂVIRE s. 1. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (~ cuvenită cuiva.) 2. elogiere, glorificare, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ unui erou.) 3. binecuvîntare, glorificare, laudă, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă. (~ vremurilor noastre.)