sedimentare

SEDIMENTÁRE, sedimentări, s. f. Acțiunea de a se sedimenta și rezultatul ei. ♦ Totalitatea proceselor fizice, chimice și biologice care se desfășoară la suprafața scoarței terestre și în urma cărora are loc depunerea unor fragmente sau particule de minerale, roci, organisme etc. din care provin rocile sedimentare. ♦ Fenomen de depunere lentă a particulelor solide dintr-o suspensie, dintr-o emulsie etc. prin cădere liberă sau prin centrifugare; sedimentație. ◊ (Med.) Viteză de sedimentare = intervalul de timp în care se depun globulele roșii dintr-o cantitate de sânge recoltat într-un tub de sticlă gradat, care permite depistarea unor procese infecțioase. – V. sedimenta.

SEDIMENTÁȚIE, sedimentații, s. f. Sedimentare.- Din fr. sédimentation.

SEDIMENTÁRE, sedimentări, s. f. Acțiunea de a se sedimenta și rezultatul ei. ♦ Totalitatea proceselor fizice, chimice și biologice care se desfășoară la suprafața scoarței terestre și în urma cărora are loc depunerea unor fragmente sau particule de minerale, roci, organisme etc. din care provin rocile sedimentare. ♦ Fenomen de depunere lentă a particulelor solide dintr-o suspensie, dintr-o emulsie etc. prin cădere liberă sau prin centrifugare; sedimentație. ◊ (Med.) Viteză de sedimentare = intervalul de timp în care se depun globulele roșii dintr-o cantitate de sânge recoltat într-un tub de sticlă gradat, care permite depistarea unor procese infecțioase. – V. sedimenta.

SEDIMENTÁRE, sedimentări, s. f. Depunere lentă a particulelor solide aflate în suspensie într-un lichid. ◊ (Med.) Viteză de sedimentare = iuțeala cu care se depun globulele roșii din sîngele făcut necoagulabil și pus în repaus (într-un recipient).

sedimentáre s. f., g.-d. art. sedimentắrii; pl. sedimentắri

sedimentáre s. f., g.-d. art. sedimentării; pl. sedimentări

SEDIMENTÁRE s. (GEOL.) depozitare, depunere, sedimentație. (Proces de ~ a calcarului.)

SEDIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) sedimenta și rezultatul ei; depunere de sedimente; sedimentație. [< sedimenta].

SEDIMENTÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) sedimenta; depunere de sedimente; sedimentație. 2. depunere (lentă) a particulelor solide aflate în suspensie într-un lichid. (< sedimenta)

SEDIMENTARE s. (GEOL.) depozitare, depunere, sedimentație. (Proces de ~ a calcarului.)

bazin de sedimentare, (engl.= sedimentary basin) arie depresionară a scoaței terestre delimitată de zone mai ridicate, in care se pot acumula sedimente. B.s. poate fi situat într-o reg. continentală (b. lacustru) sau in dom marin-oceanic

mediu de sedimentare, (engl.= depositional environment) dom., zonă sau areal caracterizat printr-un complex de factori fizico-chimici și biotici care controlează procesul de sedimentare dintr-un anumit loc și dintr-un anumit moment. Astfel, în raport cu poziția sa față de principalii factori externi, apa, aerul și gheața, se poate vorbi de m. subacvatic, m. subaerian și m. glaciar; în raport cu marile unități de relief și agenții care îl modelează, se disting: m. continental (lacustru, fluviatil, paludal, spelean, deșertic, glaciar), m. de tranziție (deltaic, lagunar, de estuar) și m. marin și/sau oceanic (în care se disting diferite zone de sedimentare: litorală, neritică, batială, abisală, hadală). Fiecare m.s. se caracterizează printr-o asociație de sedimente cu trăsături granulometrice, morfometrice, litologice și structurale specifice. V. și sistem depozițional.

ritm de sedimentare, unitate sedimentologică caracterizată prin succesiunea a doi sau mai mulți termeni litologici (AB, ABC, ABCD etc.) în cadrul unei serii sedimentare. Genetic, se disting: r.s. complete – ABCDE (rezultate din procese de sedimentare care s-au desfășurat normal și complet în anumite intervale de timp) și r.s. incomplete sau accidentale – fără termeni intermediari sau finali – ABC, BCD, ABD etc., reflectând întreruperea din diverse cauze (pulsații în baz., eroziune intraformațională etc.) a procesului de sedimentare. V. și cuplu. Sin. ciclu de sedimentare.