sameș

SÁMEȘ, sameși, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Dregător însărcinat cu strângerea samei (2). 2. (Reg.) Administrator sau logofăt de moșie. – Samă + suf. -eș.

SÁMEȘ, sameși, s. m. 1. Funcționar administrativ din trecut, îndeplinind funcția de contabil, casier și strângător de biruri pe județ. 2. (Reg.) Administrator sau logofăt de moșie. – Samă + suf. -eș.

SÁMEȘ, sameși, s. m. 1. (Învechit și arhaizant) Funcționar administrativ îndeplinind funcția de casier și strîngător de biruri. [Unchiul] e burlac, e sameș la departamentul finanțelor. CAMIL PETRESCU, O. I 250. Ieri dimineață a venit la Roman, la sameșu-n gazdă. ALECSANDRI, T. 194. Cunosc un om cu numele acesta, dar el este sameș la hătmănie. FILIMON, C. 245. 2. (Regional) Administrator de moșie; logofăt. Grăbea spre țarina boierească, s-ajungă cu mult înainte de răsăritul soarelui, căci era acolo un sameș rău... Și dacă nu prindea a prăși cu un ceas înainte de răsărit, i se socotea numai jumătate de zi. CAMILAR, N. I 214.

sámeș s. m., pl. sámeși

sámeș s. m., pl. sámeși

SÁMEȘ s. (IST.) (înv.) sameșer. (~ era dregătorul ce strângea birul.)

SÁMEȘ s. v. baci.

sámeș², -ă, adj. (înv. și reg.) chibzuit, socotit, calculat (la bani, în administrarea bunurilor).

sameș m. 1. cassier: când ajunge lupul sameș la oi PANN; 2. od. director de prefectură. [V. samă].

sámeș m. (d. samă, ca vameș, din vamă). Vechĭ. Casier. Maĭ apoĭ. Director de prefectură. Fig. Om priceput la banĭ și la economiĭ.

sameș s. v. BACI.

SAMEȘ s. (IST.) (înv.) sameșer. (~ era dregătorul ce strîngea birul.)