răzuș
13 definiții pentru răzuș
RĂZÚȘ, răzușuri, s. n. 1. Unealtă cu care se rade ceea ce a rămas lipsit sau prins de ceva. 2. Daltă folosită în tâmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn. 3. Unealtă de plivit, formată dintr-un băț cu vârful de oțel. – Răzui + suf. -uș.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
RĂZÚȘ, răzușuri, s. n. 1. Unealtă cu care se rade ceea ce a rămas lipsit sau prins de ceva. 2. Daltă folosită în tâmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn. 3. Unealtă de plivit, formată dintr-un băț cu vârful de oțel. – Răzui + suf. -uș.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
RĂZÚȘ, răzușuri, s. n. 1. Unealtă de fier (sau de lemn) cu care se rade ceea ce a rămas lipit sau s-a prins de ceva; răzuitoare (2). Răzușul este un băț lat la un capăt, cu care se dă jos de pe cormană pămîntul care s-a prins de dînsa. PAMFILE, A. R. 37. 2. Daltă folosită în tîmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn. 3. Unealtă de plivit, constînd dintr-un băț de lemn cu vîrful de oțel; otic.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
răzúș s. n., pl. răzúșuri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
răzúș s. n., pl. răzușúri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
RĂZÚȘ s. (TEHN.) gripcă, teslă, (reg.) scoabă, (înv.) strujniță. (~ pentru tâmplari, dulgheri.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
RĂZÚȘ s. v. cățel, cordenci, otic, rangă, șurubelniță.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
RĂZÚȘ ~uri n. 1) v. RĂZUITOR. 2) Daltă cu care se scobește în lemn. 3) Unealtă folosită la plivit, formată dintr-un mâner cu o lamă de metal la vârf. /a răzui + suf. ~uș
- sursa: NODEX 2002
- permalink
răzuș n. 1. sapă mică de lemn; 2. un fel de daltă de dulgher. [V. raz].
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
otíc n., pl. e (sîrb. otik, nsl. otika, d. vsl. tykati, a înpunge, a atinge). Lopățică de curățat trotuaru de noroĭ orĭ de zăpadă bătăturită. Unealta (de lemn orĭ de fer) cu care se curăță de pămînt cormana pluguluĭ. – La Hațeg răzuș.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
răzúș n., pl. e (d. raz 1. Cp. cu frecuș, picuș). Nord. Gin, daltă de scobit lemnu (Șez. 37, 43). Otic, lemnu cu care se răzuĭe plugu (GrS. 1937, 190). Raz, pîrghie (la moară). Scîndurică crestată care oprește zatca și împedecă sulurile războĭuluĭ să se desfășoare cînd nu trebuĭe. V. strug.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
răzuș s. v. CĂȚEL. CORDENCI. OTIC. RANGĂ. ȘURUBELNIȚĂ.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
RĂZUȘ s. (TEHN.) gripcă, teslă, (reg.) scoabă, (înv.) strujniță. (~ pentru tîmplari, dulgheri.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink