răzjudecare

RĂZJUDECÁ, răzjúdec, vb. I. Tranz. A supune în repetate rânduri judecății, a reflecta din nou sau în repetate rânduri asupra unei probleme. – Răz- + judeca.

răzjudecá vb., ind. prez. 1 sg. răzjúdec, 3 sg. și pl. răzjúdecă