răsplămădi

RĂSPLĂMĂDÍ, răsplămădesc, vb. IV. Tranz. A plămădi din nou. – Pref. răs- + plămădi.

RĂSPLĂMĂDÍ, răsplămădesc, vb. IV. Tranz. A plămădi din nou. – Răs- + plămădi.

RĂSPLĂMĂDÍ, răsplămădesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se plămădi din nou; fig. a lua naștere printr-o lungă elaborare. Tot ce-a venit să spuie și tot ce-a spus Rusandei s-a fost răsplămădit în amarul gîndurilor. POPA, V. 50.

răsplămădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsplămădésc, imperf. 3 sg. răsplămădeá; conj. prez. 3 să răsplămădeáscă

răsplămădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsplămădésc, imperf. 3 sg. răsplămădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. răsplămădeáscă

A RĂSPLĂMĂDÍ ~ésc tranz. A plămădi din nou. /răs- + a plămădi