răcăni

RĂCĂNÍ, pers. 3 răcănește, vb. IV. Intranz. A orăcăi. – Rac + suf. -ăni.

RĂCĂNÍ, pers. 3 răcănește, vb. IV. Intranz. A orăcăi. – Rac + suf. -ăni.

răcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. răcănéște, imperf. 3 sg. răcăneá; conj. prez. 3 să răcăneáscă

răcăní vb., ind. prez. 3 sg. răcănéște, imperf. 3 sg. răcăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. răcăneáscă

RĂCĂNÍ vb. v. ocăcăi, orăcăi.

răcănì v. a ocăcăi (vorbind de puii de broască): brotacul răcănește când e vremea a ploaie. [V. răcan].

răcăni vb. v. OCĂCĂI. ORĂCĂI.