rodnicit

RODNICÍ, rodnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să fie rodnic. – Din rodnic.

rodnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rodnicésc, imperf. 3 sg. rodniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. rodniceáscă

A RODNICÍ ~ésc tranz. rar (solul) A face (mai) rodnic; a fertiliza. /Din rodnic