ridicare

RIDICÁRE, ridicări, s. f. Acțiunea de a (se) ridica și rezultatul ei; ridicat¹. – V. ridica.

RIDICÁRE, ridicări, s. f. Acțiunea de a (se) ridica și rezultatul ei; ridicat¹. – V. ridica.

RIDICÁRE, ridicări, s. f. Acțiunea de a (se) ridica. I. 1. Luare de jos; săltare. Ridicarea unui pahar. Ridicarea greutăților. 2. Îndepărtare, înlăturare, luare a unui obiect ce stă pe ceva sau acoperă ceva). Ridicarea capacului de pe o oală. ♦ Fig. Încetare; desființare, anulare. Ridicarea stării de asediu. Ridicarea unei pedepse. 3. Ducere sau tragere în sus, săltare într-o poziție mai înaltă. Ridicarea storurilor. Ridicarea cortinei. 4. Încărcare și mutare din loc. Ridicarea gunoiului. ♦ Încasare. Ridicarea unei sume de bani. ♦ Arestare. 5. Punere în poziție (normală) verticală (a unui obiect căzut, aplecat sau culcat). Ridicarea unui scaun. ▭ După cotăritul viei se face ridicarea ei la un harag. I. IONESCU, P. 249. 6. (Top., numai în expr.) Ridicare a unui plan = operație care are drept scop determinarea, prin măsurători de distanțe și unghiuri, a poziției punctelor importante dintr-o regiune și reprezentarea lor pe o hartă. II. 1. Sculare în picioare (de jos, de pe scaun etc.). ♦ Însănătoșire. (Cu pronunțare regională) Văd acuma că nu mai e nici un chip de scăpare, însănătoșire și rădicare. MARIAN, Î. 18. 2. Îndreptare în sus; înălțare. Ridicarea brațelor. ♦ Mișcare, pornire în sus; ascensiune. Ridicarea avionului. 3. (Învechit) ♦ Răscoală, revoltă. Ridicarea lui Tudor fu deșteptarea nației. BĂLCESCU, O. I 325. ◊ Ridicarea gloatelor = punere în mișcare, mobilizare a gloatelor; adunare de oști. (Cu pronunțare regională) La o trebuință neapărată sau cînd patria era în primejdie, se chema «rădicarea gloatelor». BĂLCESCU, O. I 23. III. Fig. 1. Creștere (cantitativă sau calitativă). Ridicarea temperaturii. Ridicarea presiunii unui cazan. 2. Mărire, sporire, urcare. Ridicarea prețurilor. ◊ (Mat.) Ridicare la o putere = calculare a puterii indicate de exponentul unui număr sau al unei paranteze algebrice. 3. Dezvoltare, propășire; îmbunătățire, perfecționare. Plugarilor de la țară li se deschide perspectiva eliberării definitive și a ridicării economice, după care va urma imediat ridicarea intelectuală. SADOVEANU, E. 20. ♦ Creare, formare. Ridicare de noi cadre. ♦ Promovare la o treaptă superioară; trecere într-o funcție mai înaltă, mai plină de răspundere; înaintare. Ridicarea curajoasă a cadrelor tinere la munci de răspundere. IV. Fig. Construire, zidire, edificare. În scurtă vreme Miai avea să înceapă ridicarea căsuței și se hotărî nunta pentru duminica de dinaintea sfîntului Constantin. CAMIL PETRESCU, O. I 83. – Variantă: (învechit) aridicáre (PISCUPESCU, O. 260) s. f.

ridicáre s. f., g.-d. art. ridicắrii; pl. ridicắri

ridicáre s. f., g.-d. art. ridicării; pl. ridicări

RIDICÁRE s. 1. ridicat, săltare, săltat, suire, suit, urcare, urcat. (~ sacului în căruță.) 2. culegere, cules, ridicat, strângere, strâns. (~ unei hârtii de jos.) 3. sculare, sculat. (~ de pe scaun.) 4. v. arestare. 5. v. înălțare. 6. v. cățărare. 7. v. ascensiune. 8. înălțare, suire, suit, urcare, urcat. (~ în văzduh.) 9. (BIS.) înălțare, (pop.) ispas, (înv.) văznesenie. (~ la cer a lui Isus.) 10. îndepărtare, înlăturare, ridicat. (~ unui colț din văl.) 11. v. suflecare. 12. v. risipire. 13. v. creștere. 14. v. construire. 15. v. încasare. 16. v. însănătoșire. 17. v. majorare. 18. creștere, mărire, suire, urcare. (~ temperaturii cuiva.) 19. v. înălțare. 20. avansare, înaintare, înălțare, v. promovare. 21. creștere, mărire, sporire. (~ nivelului de trai.) 22. (CONSTR.) v. releveu.

RIDICÁRE s. v. anulare, desființare, dezvoltare, evoluție, funcție, grad, înaintare, mers înainte, mutare, progres, propășire, rang, răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.

Ridicare ≠ afundare

ridicare s. v. ANULARE. DESFIINȚARE. DEZVOLTARE. EVOLUȚIE. FUNCȚIE. GRAD. ÎNAINTARE. MERS-ÎNAINTE. MUTARE. PROGRES. PROPĂȘIRE. RANG. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ.

RIDICARE s. 1. ridicat, săltare, săltat, suire, suit, urcare, urcat. (~ sacului în căruță.) 2. culegere, cules, ridicat, strîngere, strîns. (~ unei hîrtii de jos.) 3. sculare, sculat. (~ de pe scaun.) 4. arestare. (~ lui de la domiciliu.) 5. creștere, înălțare, urcare. (~ viei pe araci.) 6. cățărare, cocoțare, suire, urcare, urcat. (~ cuiva pe un zid.) 7. ascensiune, înălțare, suire, urcare. (Mișcare de ~ a aerului.) 8. înălțare, suire, suit, urcare, urcat. (~ în văzduh.) 9. (BIS.) înălțare, (pop.) ispas, (înv.) văznesenie. (~ la cer a lui lisus.) 10. îndepărtare, înlăturare, ridicat. (~ unui colț din văl.) 11. ridicat, suflecare, (înv. și reg.) suflecătură. (~ mînecilor.) 12. împrăștiere, risipire. (~ ceții.) 13. creștere, mărire, umflare. (~ apelor în matca lor.) 14. clădire, construcție, construire, durare, înălțare, zidire, (livr.) edificare. (~ unui nou cămin.) 15. încasare, primire. (~ unor drepturi bănești.) 16. (MED.) îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ cuiva după o boală.) 17. creștere, majorare, mărire, scumpire, sporire, suire, urcare. (~ prețurilor.) 18. creștere, mărire, suire, urcare. (~ temperaturii cuiva.) 19. înălțare. (~ a vocii, glasului.) 20. avansare, înaintare, înălțare, promovare, (înv.) provivasire, (fig.) ascensiune. (~ în grad, în funcție.) 21. creștere, mărire, sporire. (~ nivelului de trai.)

RIDICARE LA CERC operațiune de tractare cu ajutorul unui troliu, care la unul din capete are montat un inel metalic, a unui parașutist, care are parașuta deschisă fixată pe inel, pentru a executa o lansare din turnul de parașutism.