rezemare

REZEMÁRE, rezemări, s. f. 1. Faptul de a (se) rezema. 2. Mod în care se realizează legătura între două corpuri solide, în plan sau în spațiu. – V. rezema.

REZEMÁRE, rezemări, s. f. 1. Faptul de a (se) rezema. 2. Mod în care se realizează legătura între două corpuri solide, în plan sau în spațiu. – V. rezema.

REZEMÁRE, rezemări, s. f. 1. Faptul de a (se) rezema. 2. Mod în care se realizează legătura între două corpuri.

rezemáre s. f., g.-d. art. rezemắrii; pl. rezemắri

rezemáre s. f., g.-d. art. rezemării; pl. rezemări

REZEMÁRE s. proptire, sprijinire, susținere. (~ cu stâlpi a unei construcții.)

REZEMARE s. proptire, sprijinire, susținere. (~ unei construcții cu stîlpi.)