revoltare

REVOLTÁRE, revoltări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) revolta. – V. revolta.

REVOLTÁRE, revoltări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) revolta. – V. revolta.

revoltáre s. f., g.-d. art. revoltării; pl. revoltări

REVOLTÁRE s. v. indignare.

REVOLTÁRE s.f. Faptul de a (se) revolta. [< revolta].

REVOLTARE s. indignare, revoltă, scandalizare, (rar) indignațiune, (pop.) oțăreală, oțărîre. (Stare de ~.)